Noutăţi fără egal.

Pe surse  aflăm  că  la supermarketul  fără  egal din milenara urbe de pe Someş au  intervenit  modificări importante la conducerea stabilimentului   comercial .  În  primul  rând ciumpalacul  de Manelistu  a fost  detaşat la stabilimentul din  Constanţa al  reţelei .  O ce veste minunată  aş  zice..:)  Să sperăm  că   briza diafană  a mării o să-i  mai scoată  din  fumurile  cu  care se dădea el   balenă în borcan  pe aici  prin Sătmar. Şi  cum  îi  ştiu  eu  pe constănţeni poate-l învaţă  şi  ce înseamnă  să  respecte angajaţii. A doua  veste e că  dr. Mengele a preluat conducerea lăsată  vacantă  de Manelistu. Veste foarte proastă şi  nu pot decât să-i  compătimesc pe bieţii angajaţi  care încă-şi  mai  mănâncă  sănătatea pe acolo  pentru un salariu de mizerie. Cel  ce se pişă pe Merţane probabil că-şi  roade unghiile de ciudă, dar  asta e. Să  nu uităm  că  un   mare istoric  spunea cândva  despre  istorie că  e o înşiruire de evenimente  care se repetă  mai  mult sau  mai  puţin periodic. Şi poate că  undeva  prin judeţul  Bistriţa un  TIR va  termina  treaba pe  jumătate făcută  de un  gipan şi  va scăpa omenirea de o  scârbă. Prietenii  ştiu  de ce….:)

God  bless the real  supermarkets  workers!

14 decembrie

Citind titlul   fac pariu  că  nimeni  nu ghiceşte semnificaţia lui . Ei  bine,  în această  măreaţă  zi, unii i-ar zice fatidică, reţeaua de hypermarketuri  fără  egal şi-a inaugurat  coşmelia din Satu Mare. Anul  nu contează  oricum şi sper să  nu mai  apuce  vreo  aniversare.S-a pornit la drum  cu  mari speranţe din  partea angajaţilor, care cu   o  reală  mândrie purtam orice însemne ale firmei în orice locaţie, inclusiv în celălalt capăt al  străzii  Careiului. După  câteva luni  entuziasmul s-a estompat, făcând loc   dezamăgirii profunde. Dezamăgirea a fost provocată  de  primele semne a ceea ce urma să  vină din partea conducerii centrale  şi locale. Adică  bătaie de joc, dispreţ, neîmbunătăţirea  condiţiilor de lucru… S-a ajuns  ca atunci  când primeam  tichetele de masă  să  le  folosim în  celălalt capăt al străzii Careiului, moment în care conducerea a reacţionat prompt impunând folosirea lor doar  în reţeaua fără  egal. Ţin să  precizez  că  nu  toţi  şefii au  fost gunoaie. Pentru  oameni precum George Vlăduţu sau Cristi Borşoş voi avea întotdeauna cel mai  adânc respect pentru  felul  în care m-au tratat. În schimb pentru   restul panaramelor , în special  “Dr. Mengele” şi  ” Manelistu” nu voi  nutri  decât sentimente de scârbă  şi  le voi arăta obrazul de câte ori  voi avea ocazia.
Deci azi e 14 decembrie. Ca o ironie tocmai acum a “comis-o”   din nou realu , detalii găsiţi aici.. Asemenea “mici” probleme sunt la ordinea zilei la real, haosul şi  supraîncărcarea cu    tot felul  de sarcini  aiurea a puţinului personal  existent fiind principala cauză. Mă  mir cum de mai  funcţionează stabilimentul, pentru  că  în condiţii  normale ar trebui demult închis , necorespunzând din  nici un fel  de punct de vedere, fiind un pericol pentru  sănătatea şi integritatea  celor care au inconştienţa să se aventureze la cumpărături  aici. Dar asta e,trăim în România  şi-i “românizăm” pe toţi cei care se aşează la noi pe mai  mult  timp. De legendă  sunt vizitele “inopinate” ale lui  Jurgen ,  un friţ  din conducerea centrală. De organe de control precum Sanepidul  nu  mai povestesc, mereu  ştiam  cu  ceva timp înainte de “vizitele” lor. Din fericire mai există şi alte supermarketuri în urbe, chiar multe magazine de cartier fiind mai competitive ca preţuri şi calitate a mărfii decât stabilimentul comercial  fără  egal.
Nu-mi rămâne decât să urez “Sărbători fericite” puţinilor angajaţi rămaşi , să reziste cu brio în continuare tuturor “vicisitudinilor” şi să sperăm că Dumnezeu va vedea în sfârşit măgăriile ce se petrec pe Careiului 77-79 şi va da cu ciomagul în cei responsabili de situaţia de acolo.

Şoricel.

Săptămâna trecută   m-am preumblat prin  Micro15 cu treburi.După  ce le-am rezolvat m-am  dus la staţia de autobuz  de pe Careiului , peste drum de CEC. În aşteptarea autobuzului  fireşte că mă  binoclam  la peisaj, la maşini şi trecătoare. La un moment dat se apropie o faţă   cunoscută, dar  care arbora o  faţă  ca de inmormântare. La o privire mai  atentă o şi recunosc pe o  fostă  colegă  de suferinţă  de pe Careiului 77-79. Odată  am  alintat-o  cu  “Şoricel” şi aşa a rămas  pentru mine  pe veci… Ea era tot timpul  cu  zâmbetul  pe buze, mereu găsea   prilej  de   o glumă,deborda de energie şi voie bună… Intrigat de faţa  tristă , uşor obosită, pe care o  vedeam la ea pentru prima oară   în cei mai  bine de 4 ani de când o  cunosc am  întrebat-o:
Tot acolo îţi mănânci sănătatea? “Toot acolo… ” mi-a răspuns. Mi-a mai spus că în curând va veni acasă un membru al familiei care trăieşte de mai mult timp în Occident şi vor discuta detaliile plecării ei în Occident.După asta s-a scuzat că trebuie să mă lase pentru că era cu o prietenă cu care mai avea ceva important de discutat. Şi am rămas singur, pe gânduri . Păi dacă şi fata asta ,care era personificarea bunei dispoziţii, a ajuns să arboreze o mină tristă şi să aibă gânduri de plecare urgentă din lagărul de pe Careiului 77-79 e clar că pute rău treaba acolo. Unde-s vremurile când abia aşteptam  să  mergem  la lucru pe Careiului 77-79, când lucram de dimineaţa până seara acolo fără a ne cere cineva asta? E  limpede că reţeaua de supermarketuri fără egal a încăput pe mâna unora care-s total paraleli cu cele mai elementare reguli ale comerţului, care habar nu au cu ce “se mănâncă” comerţul adevărat iar la capitolul bun simţ , cel puţin la Satu Mare, sunt corigenţi.
Deci Şoricel: Domnul fie cu tine, urmează-ţi calea şi scapă şi tu cât mai curând de leprele de pe Careiului 77-79.

O propunere realistă… :)

Acum  două  săptămâni mi-am  încălcat jurământul  făcut în a doua mea postare pe acest blog şi am fost pe Careiului 77-79 să-mi recuperez cartea de muncă. Fireşte că era şi o oarecare dorinţă a mea de a vedea ce mai e nou pe acolo şi să mă conving de adevărul unei ştiri aflate de la cineva care mai supravieţuieşte în acest stabiliment comercial fără egal. Prima imagine care am văzut-o a fost curtea în care tronau paleţi cu tot felul de băuturi răcoritoare, puse probabil la maturat, şi rafturile pline cu diverse mărfuri depozitate tot pe paleţi. La privelişte mai trebuie adăugat şi un stivuitor gata să se dezintegreze, dar asta e, e criză şi barosanii de la Bucale tre să-şi ia Renaulturi ca să treacă mai uşor peste criză realu. Despre asta cu Renaulturile detalii altă dată.

Dar ce mi-a “zgâriat” retina a fost când m-am apropiat de chioşcul de la poartă şi m-a salutat băiatul de acolo.Era un fost coleg pe care în momentul plecării mele fără egal lucra în recepţia de marfă,după ce a lucrat mult timp pe un raion. El mi-a confirmat faptul că s-a renunţat la firma de pază şi acest serviciu se face cu angajaţi luaţi cu arcanul de pe raioane. Deci curăţenie cu angajaţii, pază cu angajaţii…. Mda, se fac economii serioase, ce să zic… Nu contează că magazinul e varză,că s-a redus clientela,care clientelă preferă să meargă în celălalt capăt al străzii Careiului, plouă cu reclamaţii… Important e că modificăm, că aplicăm toate ideile tâmpite venite de la Bucureşti…
Păi în spiritul acestor măsuri ar trebui să treceţi la next level: să vă daţi afară toată betelimea în frunte cu Manelistu care este…. şi să lăsaţi în locul vostru ceva şefi de raioane.Mai există câţiva şefi de raioane buni, care cam ştiu cu ce se mănâncă comerţul în ziua de azi şi sunt 100% sigur că ar face treabă mult mai bună decât panaramele pe mâna cărora a încăput realu, mai ales ăla din Sătmar. Başca economiile făcute cu salariile de directori şi şefi de departamente….