Ieri a fost 7 Mai. Pentru mulţi din noi poate o zi banală, ca oricare altele de până acum. Pentru cei un pic mai în vârstă şi “virusaţi” de fotbal e o zi magică. E ziua în care acum 25 de ani Steaua Bucureşti reuşea o performanţă extraordinară pentru o echipă din estul Europei : câştigarea Cupei Campionilor Europeni. Ce mai tremuram de emoţie în faţa televizoarelor , ce mai săream în sus la orice reuşită …La 25 de ani de la această performanţă nu pot să nu remarc anonimatul în care a trecut această sărbătoare. Parcă la M.Ap.N. a fost o mică adunare, unde au lipsit mulţi din membrii “echipei de aur”. Poate eu nu-s destul de informat, cine ştie. De asemenea nu pot să nu remarc anonimatul în care se zbat mulţi din membrii acelei echipe de vis, care în alte ţări pentru asemenea performanţă ar fi avut parte de onoruri demne de regi sau ca să folosesc un termen mioritic ” s-ar fi aranjat” pe viaţă. Fireşte că ne punem întrebarea: vom mai apuca vreodată să vedem încă o asemenea performanţă din partea unei echipe din România? La cum merg lucrurile în fotbalul mioritic aşa ceva cred că e de domeniul S.F.. Aşa că nu ne rămâne decât să visăm frumos, să vedem pe “ăilalţi”, să mai punem un DVD cu meciurile Stelei şi să înjurăm tot ce e de înjurat.
Nemaivorbind de faptul că nu se ştie niciodată de unde apar talente neştiute,care să calce pe urmele unor monştri sacri ai volanului ca M.Schumacher,Ayrton Senna sau F.Alonso. Deci Fernando Alonso păzea! Tinerele talente din Satu Mare îţi vor călca în curând pe urme… 
