E un lucru binecunoscut de multă lume că în ciuda tuturor vicisitudinilor românii au rămas un popor milos, care mai dă câţiva bănuţi pentru o cauză nobilă,pentru a ajuta vreo persoană aflată în dificultate sau vreo organizaţie care declară că ajută pe cei năpăstuiţi. Acest lucru este speculat cu un cinism greu de imaginat de unele persoane care nu au nici un Dumnezeu şi pe diverse căi strâng fonduri pentru diverse ţeluri umanitare, dar care fonduri sfârşesc în buzunarele fără fund ale “organizatorilor”. Care organizatori de cele mai multe ori dispar fără urmă.
Astă toamnă am avut ocazia să văd “la lucru” în cartierul meu echipe care sunau din poartă în poartă şi unde li se deschidea fluturau rapid o legitimaţie a unei organizaţii de caritate care se ocupa de copiii nou născuţi şi preşcolari orfani. După aceea etalau pe îndelete poze cu copii frumos aranjate în albume solicitând fonduri de ajutorare. Au sunat şi la noi la uşă , dar mama i-a pus la punct cu o întrebare:pe mine cine mă ajută? Nu neg, e posibil să fi fost într-adevăr vreo organizaţie care poate chiar face ceva, cine ştie. Dar am îndoieli serioase ştiind de un caz concret cu un fost coleg de serviciu a cărui fiică avea nevoie de mai multe operaţii la Paris pentru a avea şansa să-şi recapete vederea, caz în care o societate de caritate s-a implicat în strângerea de fonduri. Aveau un fel de urnă de care era ataşată poza fetiţei şi o scurtă descriere a cazului ei la unul din magazinele din cartier şi am avut ocazia să văd că s-au strâns fonduri frumuşele. La un moment dat colegul s-a interesat la respectiva societate de suma strânsă pentru că urma să plece în curând la Paris. Ăia au dat-o cotită, că nu s-au strâns fonduri suficiente şi alte motive stupide. A doua zi a dispărut urna din magazin, probabil aveau şi în alte locaţii, după care şi societatea de caritate de pe firmament. Din păcate nu am urmărit cum s-a terminat tărăşenia, dar sigur e fost una din numeroasele ţepe care se dau pe seama credulităţii românilor.
Acuma ce ar fi de făcut în situaţia în care se prezintă la uşă o astfel de persoană cu astfel de cereri rămâne la latitudinea fiecăruia. Legislaţia în domeniu e cum e, organele care ar trebui să se ocupe de astfel de treburi dorm în papuci, deci se descurcă fiecare cum poate. Eu unul prefer să donez la Crucea Roşie sau Caritas, două societăţi care inspiră mai multă încredere şi care au urne în mai multe locaţii comerciale din oraş. De asemenea acestea organizează tot felul de activităţi cultural sportive în scopul strângerii de fonduri ( Maratonul Caritas, Târgul de Crăciun, etc…).
Pozele din această postare le-am făcut pe la începutul lui octombrie pe strada Ion Neculce din Satu Mare . Am văzut o brigadă de strângători de fonduri care sunau pe la porţi sau abordau oamenii pe stradă ( pe mine nu m-au abordat…:) ) şi arătau oamenilor fotografii cu copii aranjate frumos într-un album şi le solicitau fonduri. Bineînţeles că nu am ratat ocazia să trag câteva cadre. Cred că eliberau şi ceva ce se dorea a fi o chitanţă. Nu am apucat să văd până la capăt cum merg “treburile” pentru că individul din ultima poză m-a apostrofat pentru că făceam poze. Am avut o discuţie dură cu el pe teme de aprobări pentru poze….:))) , legitimaţii de ziarist şi alte de astea. În timpul discuţiei şi brigada a dispărut din zonă.
În această perioadă din apropierea sărbătorilor de iarnă sigur asemenea personaje vor apărea din nou ,deci e recomandabil să aveţi grijă cui daţi bani sau altceva crezând că ajutaţi pe cineva sărman.
